Meditaţii asupra pildei semănătorului

“Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea: 

„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.  Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc; dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.  O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod. O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.”

Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.” Marcu 4: 1-9

“Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie” Marcu 4:16

Acest verset ne prezintă explicaţia Domnului Isus a unui fragment din pilda de mai sus. El descrie aici viaţa creştinilor evaluaţi. Se spune că ei au primit cu bucurie Cuvântul. Erau foarte fericiţi - şi mulţi se bazează pe starea de fericire experimentată  considerând-o drept semn al întoarcerii la Dumnezeu şi al naşterii din nou. Dar pe acest sentiment de fericire nu te poţi bizui. Există bucurie care nu este rodul harului şi pace care apare ca rezultat al iluziei şi nici de cum nu vine de la Duhul Sfânt. Dacă suntem fericiţi nu înseamnă că suntem şi mântuiţi. Bogatul din pilda “Bogatul şi Lazăr”, care a ajuns în iad, înainte de a muri a dus o viaţă frumoasă, plină de bucurii şi era fericit.  Persoanele ...