De ce Biblia se numeşte anume aşa?

În Biblie nu întîlnim acest cuvânt, decât doar pe copertă, ca titlu. Acesta a apărut după ce Cartea Sfântă a fost scrisă deja. De unde a apărut şi ce semnificaţie are acest titlu? Haideţi să facem o călătorie imaginară în timp, cu câteva mii de ani în urmă, şi să vedem cum a apărut cuvântul “Biblia”.

Încă în sec. XV, adică cu aproximativ şase sute de ani în urmă, acest cuvânt a fost preluat în limba română din limba latină. În limba latină acesta a venit şi mai devreme din limba greacă. Cuvântul “Biblia” a călătorit dintr-o limbă în alta împreună cu cărţile Sfintei Scripturi. În limba greacă acestea au fost adunate într-o singură carte încă în primele secole ale creştinismului.

Ce înseamnă totuşi “Biblia” în limba greacă? De ce Sfânta Scriptură a fost întitulată anume astfel? Pentru aceasta trebuie mai întâi să aflăm pe ce scriau oamenii în acele timpuri îndepărtate. Noi ne-am obişniut să scriem pe hârtie, dar nu întotdeauna a fost aşa. În antichitate oamenii scriau pe piatră, pe lut, pe ceară, pe piele de animale, pe scoarţă de copac. În unele ţări oamenii au inventat o metodă de a scrie scrisori unii altora, folosind stofe de mătase şi chiar şireturi.

Foaie de papirus

În Ţările Orientului Antic, pentru scrisori foloseau papirusul. Acesta reprezenta nişte foi şi suluri fabricate din trestie, care creştea în locuri mlăştinoase. Tulpinile trestiei erau curăţate de coajă, tăiate de-a lungul şi-ntoarse pe dos. Şuviţele lungi şi înguste erau aranjate pe o suprafaţă plată într-un singur strat, apoi de-asupra, de-a latul, era aranjat încă un strat, după care acestea erau presate puternic şi puse la uscat. După uscare, foaia de trestie era lovită cu un ciocan de lemn pentru ca să nu fie prea aspră.

Foile acestea erau lipite într-o fâşie lungă şi strânse în sul. În limba greacă foaia curată de papirus se numea “biblos”. Dacă pe ea se scria o carte, atunci această carte era numită “biblion”. Iar dacă mai multe cărţi în suluri erau adunate împreună, atunci această colecţie era numită “biblia”. Astfel, cuvântul “biblia” înseamnă o culegere de cărţi, scrise pe suluri de papirus.

E de mirare faptul că denumirea cărţii lui Dumnezeu, Cartea Sfântă este atât de simplă. Şi acest lucru nu e întâmplător. Dumnezeu a vrut ca această carte să fie citită de toţi, - mari şi mici. Nu în zadar Biblia este scrisă într-un limbaj accesibil pentru noi, ea a fost scrisă de mâinile oamenilor care Îl iubeau pe Dumnezeu. În această Carte Sfântă sunt transmise adevăruri cereşti prin cuvinte simple. Tocmai de aceea scriem denumirea celei mai preţioase cărţi din lume cu majusculă – Biblia. Cu adevărat, ea este Cartea cărţilor!